duminică, 16 august 2009

Planeta Nibiru

Ce se stie despre aceasta planeta? Unde este ea acum? De unde va ajunge în sistemul nostru solar?

I se spune Planeta cu 50 de nume, tocmai fiindca se regaseste în traditiile sumeriene, akadiene, babiloniene, mesopotamiene, indiene, chineze si ale altor popoare. Nibiru, Eris, Marduk, Planeta crucii, Regele cerurilor, Casa marilor stralucitoare, Cel care arunca foc, A douasprezecea planeta, Planeta zeilor, sunt doar câteva dintre denumirile mai mult sau mai putin metaforice ale acestui corp ceresc. La care se adauga si un nume modern, un index de catalog, 2003 UB 313, care indica anul târziu al înmatricularii si care preia în mod uimitor particula UB întrebuintata de sumerieni în clasificarea sa printre corpurile ceresti [206,282]. Nibiru are între 7 si 12 sateliti si e cu atât mai greu sa treaca fara efecte printre celelalte planete. Are o orbita eliptica extrem de alungita, cicleaza în jurul Soarelui nostru în 3600 de ani terestri. La trecerea (shar în limba sumeriana) prin sistemul nostru solar poate pierde sau capta dintre satelitii planetelor pe langa care evolueaza. Trece printre Marte si Jupiter. In urma cu mai multe treceri a dezintegrat o planeta, Tiamat, care evolua pe o orbita stabila în zona. Asa a aparut cunoscuta centura de asteroizi. [206,217]

Cum ne influenteaza trecerea acestei planete, daca se va dovedi ca într-adevar ea exista.

La fiecare trecere în sistemul solar se dezvolta mari perturbatii ale câmpurilor electromagnetice si gravitationale. Placile tectonice ale planetelor solare, dar ne intereseaza în special ale Pamântului, intra in deriva generând cutremure puternice. Planetele îsi pot schimba parametrii de evolutie, vitezele de rotatie si de revolutie. Inevitabilele coliziuni genereaza praf meteoritic care poate întuneca lumina Soarelui. Praful intra apoi în atmosfera, este antrenat de precipitatii si se depune la sol. La începutul lunii martie 2006 televiziunile au transmis cum la Moscova a nins cu zapada rozacee spre rosu. Populatia era speriata, atribuind fenomenului conotatii fataliste în conexiune cu plagile suferite de egipteni în timpul exodului biblic. Atunci apele ploilor erau de culoare rosie, apele Nilului erau rosii, Marea Rosie pastreaza si astazi aceasta denumire, primita dupa culoarea apelor sale din acele timpuri.
Cel mai mult se transforma clima. Mai întâi are loc o încalzire progresiva, precum constatam în zilele noastre, pe care o atribuim în mod eronat unor tehnologii terestre, dar prin aceasta etapa s-a trecut si la ultima evolutie a lui Nibiru, traditiile chineze au imortalizat în spatii largi si în numeroase texte fenomenul de supraîncalzire, arsita si canicula [7,191], cu toate ca atunci tehnologia nu fusese declansata. Incalzirea provoaca topirea ghetarilor si chiar a calotelor polare. Tot în luna martie 2006 posturile de televiziune transmiteau cum în sudul extrem al Patagoniei, Argentina, ghetarii dintr-o rezervatie naturala se dislocau si se pravaleau în mare spre uimirea patagonezilor. Topirea ghetii va determina cresterea nivelului oceanului planetar si inundarea tarmurilor pe distante greu de estimat. Oceanul planetar îsi va modifica astfel si salinitarea nu numai întinderea ceea ce va influenta circuitul de suprafata si de profunzine al curentilor marini, asa numitul motor termosalin al planetei.
Fenomenele evolueaza lent dar în ultimul timp pare ca s-au exacerbat. Astfel va începe o noua glaciatiune, ce va fi resimtita cel mai drastic pe tarmul de vest al Europei respectiv pe coasta de est a Americii de nord, încalzite în prezent de cunoscutul Golf Stream. Mediul biologic va avea mult de suferit si va fi profund afectat. Deja primele efecte ale apropierii Planetei zeilor sunt resimtite de locatoarele extrem de sensibile si precise ale pasarilor migratoare, ale balenelor sau ale porumbeilor calatori. Vor fi desigur afectati apoi satelitii de telecomunicatii.
Data fiind înclinatia axei pamântului accentuata de la 23 la 29 de grade este posibila schimbarea polilor magnetici ai planetei, fenomen care s-a produs si la trecerile anterioare si a fost consemnat în multe din scrierile sacre si traditionale [233,132]. Informatiile cele mai abundente se gasesc pe sute de placute sumeriene în ENUMA ELISH, epopeea sumeriana a creatiei, de unde au fost preluate în Biblie dar si în scrierile egiptene, incase, în Vedele sanscrite, în mitologia greaca si romana. Toate planetele sunt zeificate si personificate [206,217]. Sunt cunoscute si studiate sute de documente stravechi, extrem de precise care prezinta schimbarea punctelor cardinale si a configuratiei constelatiilor pe bolta cereasca [233,134]. Consemnarile sistematice si îndelungate ale egiptenilor amintesc o succesiune de patru astfel de evenimente [233,125].
Schimbarea polaritatii magnetice a globului pamântesc se desfasoara într-o durata estimata la 3-4 zile, timp în care “debusolarea” navigatorilor va fi cel mai neînsemnat prejudiciu. Fiintele vor percepe fenomenul ca pe o actiune de stergere a creierului, cunoasterea acumulata fiind pierduta. Animalele pâna atunci salbatice vor deveni blânde si ascultatoare.

Cine studiaza aceste evenimente, care este atitudinea oamenilor de stiinta?

Data fiind relatia directa cu planeta creatorilor nostri cele mai interesate si îndreptatite sa ia atitudine sunt fetele bisericesti de la Vatican. Religia a avut din start misiunea de a intermedia relatia dintre zeii creatori si oameni. Primii preoti initiati, levitii, cei care aveau printre altele si harul levitatiei, noua ne-au comunicat doar termenul. Apoi cercul initiatilor s-a mai extins, desigur tot sub controlul zeilor, ceea ce le-a mai diluat statutul si prerogativele. Desigur embargoul total asupra domeniului, mentinut cu strajnicie de milenii prin intermediul religiei a fost spart de câteva secole, nu multe, dar inertia se manifesta în continuare. Stiinta si-a croit greu si cu multe victime drum, savantii au fost sacrificati sau marginalizati, bibliotecile incendiate ritmic, tehnologiile întârziate sau dosite. Papa Ioan Paul al XIV, cu circa un an înainte de a se stinge acceptase sa vorbeasca despre extraterestri ca despre ale fiinte din Univers. In numele religiei atot puternice pâna nu demult Vaticanul a adunat si pus la loc de veci, în renumitele sale pivnite, cele mai mari taine ale cunoasterii. Acum lucreaza cu specialisti de prima mâna nu numai în aprofundarea dogmei dar si în cercetarea stiintifica. Ma refer doar la specialistii de marca antrenati în astronomie, astrologie. La Tucson în Arizona, SUA, Vaticanul detine unul dintre cele mai moderne observatoare astronomice. Dar persii se mândreau cu observatorul astronomic a lui Ulubek la anii 1200!
Sunt de asemenea foarte cunoscute si citite, înca din secolul trecut lucrarile unor cercetatori Immanuel Velikovski [233] apoi Zecharia Sitchin [182], [184], [206], [220]. Ca sa nu mai vorbim de reputatii sumerologii S. N. Kramer [244] si Vojtec Zamarovsky [245].
Din pacate înclinatia fireasca spre adevar si rigoare stiintifica se transforma sistematic în controversa, neîncredere, suspiciune. Autorii sunt discreditati, cum s-a întâmplat cu I. Velikovsky sau marginalizati ca în cazul lui Z Sitchin, cercetatori care au adunat cantitati enorme de marturii documentare din toate traditiile popoarelor. Si asta în secolul XX! Insa în secolul XXI lucrurile s-au mai schimbat. In august 2006 la Praga a avut loc un congres al astronomilor, care dupa doua saptamâni de dezbateri au retrogradat planeta Pluton la rangul de planetoid. Ca sa nu le mai iasa socoteala cu Nibiru a douasprezecea planeta!
Apoi NASA, universitatile, oamenii de stiinta, cercetatorii din întreaga lume.

Cei de la NASA ce stiu despre aceasta planeta?

Intrebarea este absolut fundamentata, NASA este etalonul de încredere si potential al lumii moderne pragmatice, materialiste, tehnologizata. Probabil cei de la NASA stiu mult mai multe decât lasa sa se înteleaga. Fac intense cercetari si experimente. Intâmpinarea cu foc a unui asteroid la 130 milioane de km de pamânt, în zona planetei Marte, pare însa a fi un test mai necesar zeilor pamânteni decât oamenilor. Dar si oamenii si-au primit rasplata publicitara cuvenita pentru efortul depus, de vreme ce interceptarea s-a produs cu succes, chiar în data de 4 iulie 2005, de ziua nationala a SUA. NASA dezvolta programe spatiale interplanetare, dar le prezinta în maniera hoolywoodiana.
Pentru a nu face nota discordanta NASA continua sa-i sfinteasca si sa-i împartaseasca pe cosmonauti. E adevarat ca postul si rugaciunile prind bine, iar daca proiectele sunt bine executate si verificate, misiunile chiar se termina cu succes. In martie anul acesta NASA a lansat în mare graba si cu destule ghinioane o racheta spre Pluton pentru a capta cât mai repede informatii direct de la sursa despre Nibiru care e deja acolo. In 1999, NASA anunta cu nedumerire ca sondele sale Pioneer care strabat sistemul solar întâmpina o presiune inexplicabila la înaintare, ceea ce le încetineste viteza de parcurs [233,420].
Razboiul stelelor este mai degraba un program vital intraterestrilor încartiruiti pe Terra, înca de la coborîrea annunnakilor (an-nun-na-ki, cei 50 care au coborît pe Pamânt din Cer [206,342]) de pe Nibiru, decât popoarelor belicoase de pamânteni, care pâna la urma pot fi aduse usor la masa tratativelor cu un blid de pilaf. Razboiul fiilor luminii – zeii plecati – contra fratilor lor, fii întunericului – zeii ramasi pe pamânt – este în plina desfasurare. Patriarhul Enoh ne mentioneaza în cartea sa, eliminata de sapte secole din Biblie – ca dintr-un almanah în care fie ca introduci, fie ca scoti tot almanah ramâne – numele si specializarile profesionale ale acestor îngeri [6,VII;VIII]. In scenariu oamenii au un rol neesential dar îsi mai rezolva unele interese locale si temporare, în schimbul resurselor terestre pe care le exploateaza.

Despre ce resurse poate fi vorba?

In primul rând despre aur. Unde este aurul pamântenilor? El nu se corodeaza, nu se consuma, se trece cu atentie din mâna în mâna pentru a nu se toci pe muchii, se exploateaza de milenii, dar nu se gaseste depozitat nicaieri în munti de lingouri. Toate tarile se zbat în datorii sau îsi cresc permanent TVAul si impozitele pentru a strânge cât mai mult aur, dupa care aurul trece din banca în banca, pâna dispare. Unde dispare? Raspunsul este scris peste tot în Biblie! Chiar din pagina a doua, aflam ca Domnul, dupa ce a asigurat cele necesare traiului îndestulator al omului, l-a pus imediat la treaba pentru a extrage aur. Din ce alt motiv ar fi fost necesara informatia atât de devreme, în istoria zbuciumata a omenirii?

(Geneza 2,10) “Un râu iesea din Eden si uda gradina; si de acolo se împartea si se faceau patru brate. Numele celui dintâi este Pison; el înconjoara toata tara Havila, unde se gaseste aur. Aurul din tara aceasta este bun; acolo se gaseste si bdelium si piatra de onix.”[2].

Abia apoi au urmat formalitatile prin care omului i-au fost prezentate, plantele si animalele pe care Domnul i le harazise. Si ca sa nu fie nici un dubiu în ce priveste destinatia aurului si cum se mai poate procura el, tot din Biblie afla:

(Hagai 2,8) “Al Meu este argintul si al Meu este aurul, zice Domnul ostirilor” [1].
(Iosua 6,19) “Tot argintul si tot aurul, toate lucrurile de arama si de fier, sa fie închinate Domnului, si sa intre în vistieria Domnului.”
(Exodul 25,2) “Vorbeste copiilor lui Israel: Sa-Mi aduca un dar; sa-l primiti pentru Mine dela orice om care-l va da cu tragere de inima. Iata ce veti primi dela ei ca dar: aur, argint si arama.”
(Exodul 3,21) “Voi face chiar ca poporul acesta sa capete trecere înaintea Egiptenilor; si, când veti pleca, nu veti pleca cu mânile goale. Fiecare femeie va cere de la vecina ei si dela cea care locuieste în casa ei, vase de argint, vase de aur, si haine, pe cari le veti pune pe fiii si fiicele voastre. Si veti jafui astfel pe Egipteni.”

Despre circuitul aurului în natura, pe piata bancara si în cosmos sunt efectuate numeroase alte analize [170,128], [200,196].
O placuta sumeriana mentioneaza interesul zeilor pentru

[206,340] “piatra albastra care aduce boala”

Noi îi spunem uraniu.

Lucrati într-o editura, sunteti un om al cartilor, sunteti credincios? Ce atitudine adoptati fata de aceste informatii, vi se par demne de luat în considerare?

Da, sunt foarte credincios, numai ca, pe cât sunt de credincios pe atât sunt de însetat de cunoastere. In aceasta epoca credinta noastra trebuie sa fie cunoasterea. Mesajele sacre ale religiei trebuie citite cu multa atentie si receptivitate. Credinta e mistica, ne învata sa fim atenti doar la majusculele cu care se scrie Numele Domnului, stiinta ne conduce spre continut. De prea multa vreme religia si stiinta sunt într-un antagonism interminabil.
De pe pozitii voit discretizate îsi disputa suprematia si prioritatea în a descifra tainele lumii, înainte ca lumea actuala sa dispara, ca si cele de pâna acum. Zeii sunt desavârsiti în abilitatile lor manageriale si tin religia si stiinta într-un echilibru precar. Nici una nu câstiga, nici una nu pierde lupta, asa încât controversa sa se prelungeasca atât cât e nevoie. De fapt fiecare încearca cu mijloacele proprii sa-i explice celeilalte unde este adevarul. Pentru aflarea adevarului este însa nevoie sa întelegi ambele limbaje. In plus, este nevoie de o abordare holistica, globala, generala a problemei. Ultimele descoperiri ale stiintei si tehnologiei moderne se pot regasi în noianul de metafore, pilde, alegorii, povestioare ce fac deliciul traditiilor si textelor sacre.
De altfel si sciziunea dintre poeti si tehnicieni a facut ravagii. In loc sa ia în serios enunturile traditiilor populare, sa le dezvolte pe masura ce stiinta evolueaza, savantii prefera sa le redescopere, îsi ignora înaintasii ca sa-si proclame prioritatea. De fapt nu aveau altceva de facut decât sa actualizeze limbajul pastrând neschimbata esenta. Sa aduca informatia la zi, sa o updateze, cum am zice noi. Fizica cuantica moderna si-a regasit cu surprindere principiile de structurare a materiei în versetele taoismului sau ale poetilor de limba sanscrita ai Bhagavad-Gitei, care nu le-au descoperit în ciclotroane, ci le-au aflat de la zei:

[92,225] “Când asezi partea lânga întreg, vezi ca partea umple întregul si în acelasi timp îl cuprinde în ea însasi” .

Noi numim asa ceva holograma, dar cui îi pasa!

(Geneza 3,23) “Astfel a izgonit El pe Adam; si la rasaritul gradinii Edenului a pus niste heruvimi, care sa învârteasca o sabie învapaiata, ca sa pazeasca drumul care duce la pomul vietii.”

Oameni moderni si cu stiinta de carte numesc aceste sabii învapaiate, lasere. Noi le montam sa ne pazeasca vitrinele cu pietricele colorate, bancile, resedintele, sau sa ne distreze în discoteci.

(Isaia 66,15) “Caci iata, Domnul vine într-un foc, si carele Lui (de lupta n.a.) sunt ca un vârtej; Isi preface mânia într-un jaratic, si amenintarile în flacari de foc. Caci cu foc Isi aduce Domnul la îndeplinire judecatile, si cu sabia Lui pedepseste pe oricine; si cei ucisi de Domnul vor fi multi la numar.”

Armele de nimicire în masa nu sunt inventii omenesti, nici n-ar avea cum. Si astazi ele se dovedesc tot instrumentele zeilor de vreme ce sunt manevrate si comandate de alesii poporului adica de alesii Domnului.

(Geneza 19,10) “Dar barbatii aceia au întins mâna, au tras pe Lot înlauntru la ei în casa, si au încuiat usa. Iar pe oamenii care erau la usa casei i-au lovit cu orbire, de la cel mai mic pâna la cel mai mare, asa ca degeaba se trudeau sa gaseasca usa.”

Astazi, prin filmele cu baieti rai si baieti buni astfel de instrumente de orbire se distribuie cu recuzita de la garderoba.

(Iona 1,15;2,10) “Apoi au luat pe Iona, si l-au aruncat în mare. Si furia marii s-a potolit. Pe oamenii aceia i-a apucat o mare frica de Domnul, si au adus Domnului o jertfa, si I-au facut juruinte. Domnul a trimis un peste mare sa înghita pe Iona, si Iona a stat în pântecele pestelui trei zile si trei nopti. … Si Domnul a poruncit pestelui si pestele a varsat pe Iona pe uscat.”

Am gresi mult daca am spune ca e vorba de un submarin?
Alte arme zeiesti nu au fost înca descoperite de oameni sau poate asteapta încuiate prin sefuri:

(4,LIV,31) “Noi trimiseram asupra lor un strigat si ei se facura ca vreascurile facatorului de staule”

Edgar Cayce (1877-1945), într-una din cele 20000 de lecturi ale sale a marturisit:

[139,337] “Sunt în masura sa intru în contact cu orice minte omeneasca vie, si sa folosesc informatiile din ea.”
[/color]
Detaliile tehnice au fost puse la punct cam dupa 50 de ani dupa moartea sa iar procedeul a fost numit INTERNET!
Tainele mandalelor budiste ne sunt ritmic aduse la citit în desenele din lanurile de cereale, pâna le vom întelege. Megalitii sapati în peretii stâncilor însemneaza pe fata pamântului urmele bataliilor de unii pierdute, de altii câstigate.

(Apocalipsa 20,1) “Apoi am vazut pogorându-se din cer un înger, care tinea în mâna cheia Adâncului si un lant mare. El a pus mâna pe balaur, pe sarpele cel vechi, care este Diavolul si Satana, si l-a legat pentru o mie de ani. L-a aruncat în Adânc, l-a închis acolo, si a pecetluit intrarea deasupra lui, ca sa nu mai însele Neamurile, pâna se vor împlini cei o mie de ani. Dupa aceea, trebuie sa fie deslegat pentru putina vreme.”

Pe capac ca pe lespedea unui mormânt a fost degraba sapat cu lasere portretul vinovatului. Locul poate fi zarit si supravegheat doar din sateliti. Astazi, numai cine nu vrea nu îsi cumpara un satelit, dar degeaba îl ai daca nu-i citesti stirile si cadastrele. Pentru cei atenti si iubitori de natura mesajul are alta consistenta. Masivul si versantii kilometrici ai lespezii ce pecetluieste vagauna a fost napadit de o plantuta cu floricele mirositoare si bogata în polen ca sa atraga atentia lumii. Poate numele ei nu este suficient de clar Dracocephalum moldavica! (331)

http://www.agonia.ro/index.php/essay/177807/index.html

Ce atitudine poti lua când îti vin astfel de informatii? Nu trebuie luata nici o atitudine, e suficient sa le asculti si sa le asamblezi. Ele singure iti arata unde le este locul. Am deschis o line editoriala, o colectie cu un titlu special: COSMOTEISMUL. Cine are ceva de spus, sa scrie. Si multi au scris. Nu jalonez eu linia dintre credibil si fantastic. Se traseaza singura. Odata un autor mi-a trimis ceva cum nu mai citisem:
Un grup de extraterestri cumsecade îi cerusera permisiunea sa-si monteze un cabinet de terapie lânga apartamentul sau. Se angajau ca nu îl vor deranja în nici un fel, pentru ca oricum traiesc si lucreaza în alta plaja de frecvente, într-un Univers paralel. Nici macar nu îi poate zari. Dar nu se cadea sa nu-i ceara acordul. Ne se incomodau unii pe altii si nici nu prea vorbeau, într-o zi însa au aparut niste probleme cu sanatatea mamei sale. Medicii nu îi mai dadeau mult de trait si nici nu prea stiau cum sa o mai trateze. Ciroza hepatica avansata. Si-a luat inima în dinti, cum se spune, si le-a cerut ajutorul. Au examinat bolnava si au confirmat diagnosticul. Ceea ce trebuia facut depasea dotarile de care dispuneau. Pacienta a fost dusa la o clinica de rang mai mare. Transplant de celule stem, în ficatul care nu se mai putea reface. Celule fetale din primele 4 stadii de diviziune, absolut nediferentiate, bune la orice. Asezate cu grija unde trebuie, ca sa înmugureasca si sa se dezvolte sub forma de ficat. Activitatea clinicii era mult mai vasta si cu o sumedenie de conexiuni pe glob. Peste tot. Ce atitudine sa iei când îti vine un astfel de manuscris. Te poti aseza contra progresului? Mi-am amintit ca nu trasez eu jaloanele.
Dupa câteva luni de la aparitia cartii [151], altfel citita cu mare interes, aflu dintr-o revista Science & vie: Premiera frantuzeasca, (Franta detine o foarte avansata cercetare în domeniul virusologiei, si poate fara nici o legatura, dar detine si foarte multi hepatici). Transplant de celule stem în scopul regenerarii ficatului, francezii dadeau si un amanunt. Când auzi cuvântul transplant îti imaginezi doi parteneri compatibili, pe doua paturi, unul lânga celalalt deschis, deschis, scos, introdus, închis, închis. In acest caz, ca si în cazul “transplantului” de maduva osoasa operatia se face prin injectie, intravenos. Pentru ficat, prin vena femurala.
In ciuda aparentelor, atitudinea pe care am luasem a fost cea potrivita.

Mi-ati furnizat o sumedenie de informatii necunoscute! Din ce surse le culegeti?

De la oameni, din traditii, din carti, din Biblioteca Akasha.

Ce biblioteca este asta? Unde se afla?

Si acesteia i se spune în mai multe feluri Cartea Vietii, Cartea Memoriei lui Dumnezeu, Memoria spirituala a materiei, Arhiva vietii, sau în plan mai restrâns Memoria speciei, Memoria colectiva. E un fel de WEB al universului, în limbaj modern. Unde este situat WEB ul? Pretutindeni si nicaieri. La fel si Akasha. Cum se acceseaza? Prin protocoale riguroase si mai multe feluri de conexiuni, prin fire vazute si cabluri, sau nevazute prin radio, sateliti, deci prin unde. La fel si Akasha, prin unda gândului. Protocoalele de transmisie si acces sunt echivalente. Trebuie cunoscute si respectate unele proceduri si conditii de integrare în mediul natural si spiritual. Este un volum coplesitor de informatie organizat pentru acces direct si selectiv:

(Psalmi 69,28) “Sa fie stersi din Cartea Vietii, si sa nu fie scrisi împreuna cu cei neprihaniti!”
(Apocalipsa 3,4) “Totusi ai în Sardes câteva nume, cari nu si-au mânjit hainele. Ei vor umbla împreuna cu Mine, îmbracati în alb, fiindca sunt vrednici. Cel ce va birui, va fi îmbracat astfel în haine albe. Nu-i voi sterge nicidecum numele din Cartea Vietii, si voi marturisi numele lui înaintea Tatalui Meu si înaintea îngerilor Lui.”
(6,VI,5) “Pacatosi cu inima împietrita, nu va exista nici un fel de pace pentru voi. Zilele voastre vor fi blestemate si anii vietii voastre vor fi stersi din Cartea vietilor; veti fi dispretuiti de toate creaturile si nu veti obtine nici o îndurerare. In acea zi, linistea voastra va disparea pentru totdeauna, fiind blestemati de toti dreptii, si pacatosii însisi va vor respinge.”

Va multumesc pentru interviu!

Cu placere, când îl veti publica?

Nu îl vom publica. Sau poate dupa ce va veni Planeta Domnului!

Da, dupa? Aveti umor! Unde, în ce ziar !?

Pai… în… Monitorul Bibliotecii Akashe!

Nici o problema, atunci îl public eu.

In ce ziar!?

In WEB. Va multumesc! Sa auzim de bine!

sursa: a ramas necunoscuta

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu